YRE 2022

YRE (Young Reporters for the Environment, tradus – Tineri reporteri pentru mediu) este un program internaţional pentru elevii preocupați de educaţia pentru o dezvoltare durabilă, iniţiat de Fundaţia Mondială de Educaţie pentru Mediul Înconjurător (FEE), în anul 1990. În prezent, programul YRE este implementat în 30 de ţări din întreaga lume: Canada, China, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda de Nord, Iordania, Israel, Italia, Kazakhstan, Letonia, Macedonia, Malta, Mexic, Muntenegru, Maroc, Olanda, Noua Zeelandă, Portugalia, România, Scoţia (UK), Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia şi Ţara Galilor (UK). În Romania, programul YRE este coordonat de Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie (CCDG).

Scopul YRE este de a implica elevii în rezolvarea unor probleme privind mediul înconjurător. Elevii, coordonaţi de profesorii lor, vor realiza investigaţii de mediu şi le vor publica online, sub forma unor reportaje scrise (articole), fotoreportaje (fotografii) sau videoreportaje (scurte filmuleţe video) cu scopul de a transmite rezultatele lor către publicul larg. La finalul materialelor jurnalistice, elevii trebuie să propună soluţii pentru rezolvarea problemei de mediu pe care au studiat-o.

Prin intermediul programului YRE, elevii participanţi îşi pot dezvolta aptitudinile şi îmbogăţi cunoştinţele despre mediu. De exemplu, dobândind o mai bună înţelegere a problemelor legate de dezvoltarea durabilă, tinerii din programul YRE sunt mai deschişi spre comunicare, au propriile iniţiative, lucrează în echipă, fac analize critice, devin mai responsabili şi îşi dezvoltă spiritul de lider. Programul YRE le oferă tinerilor talentaţi o viziune a lumii profesionale a jurnalismului şi îi poate determina pe elevi să devină jurnalişti pe viitor.

***

Prin oglinda timpului…

Burlacu Bianca, clasa a VIII-a C,
Prof. coordonator Corina Bîra,
Școala Gimnazială Nr. 10, Bacău

Oamenii au dorit să aducă spectacolul cu imagini mișcătoare de la cinematograf în fiecare casă. Așa am apărut eu: televizorul.

Am fost așezat în vitrina unui magazin de electrocasnice. Eram foarte modern. Aveam și telecomandă. Am fost cumpărat și așezat la loc de cinste. Sufrageria era locul unde domneam.

Lumea a continuat să se modernizeze, iar eu am fost înlocuit. Am fost aruncat la gunoi fără milă. Zac aici părăsit, dar piesele mele pot fi reciclate. Oferiți-mi o șansă! Încă pot fi util! Nu sunt chiar atât de vechi!

***

O întrebare adresată fumătorilor:
mediul înconjurător este o scrumieră?

Jurebie Ștefan, clasa a VIII-a A,
Prof. coordonator Corina Bîra,
Școala Gimnazială Nr. 10, Bacău

Conform DEX, prin fumat se înțelege „acțiunea de a aspira, a trage sau a inhala fumul de tutun”. Fumatul este o activitate profund dăunătoare atât organismului uman (fumul inhalat distruge sistemic alveolele pulmonare, gingiile, dinții şi, în cele din urmă, poate provoca mai multe forme de cancer), cât şi pentru mediul înconjurător, în care majoritatea fumătorilor îşi aruncă produsele rezultante ale inhalării de tutun.

I. REZIDUURILE DE TUTUN

Țigările sunt alcătuite din mai multe componente: mucul, tubul de hârtie, învelitoarea de plastic şi, nu în ultimul rând, filtrul. Cel din urmă este inclus în mucul de țigară aruncat pe jos după terminarea fumării. Filtrele unei țigări sunt făcute din acetat de celuloză, un compus sintetic extrem de periculos, care conține: hidrocarburi policiclice aromatice, urme de nicotină, metale grele și altele.

II. ÎN CE CONSTĂ FACTORUL POLUANT?

Conform unui studiu National Geographic, mucurile de țigară au ajuns, în ultimul deceniu, să reprezinte o majoritate covârşitoare printre deşeurile din oceane. Pe lângă acestea, în natură se descompune şi plasticul în care este învelită țigara. De asemenea, deşeurile de tutun care sunt introduse în țigară pentru a creşte masa de substanță fumată afectează viața animală atunci când sunt aruncate pe jos sau în natură. Conform unui studiu realizat de Ocean Conservancy, mucurile de țigară reprezintă 13% din reziduurile din întreaga lume. Ele sunt ușoare și pot fi purtate de la un ecosistem la altul, producând efecte nocive timp de 25 de ani.

În concluzie, se poate afirma că mucurile de țigară au un impact major asupra mediului înconjurător deoarece multe viețuitoare le confundă drept hrană și le introduc în corpurile lor, iar păsările folosesc fibre din mucuri pentru căptușirea cuiburilor, alături de materiale naturale (crengi, frunze, pene).

**Interviu cu un reprezentant al APM Bacău**

Doamna consilier Maria Ionos de la Agenția de Protecția Mediului Bacău afirmă că, aflându-ne în prezența unui vid legislativ în ceea ce priveşte colectarea mucurilor de țigară, acestea sunt considerate deșeuri și se colectează și se aruncă în gropile de gunoi alături de alte deșeuri stradale. Chiștoacele de țigări nu se pot recicla și se colectează foarte greu, motiv pentru care nu li s-a acordat o importanță deosebită. De asemenea, doamna Ionos afirmă că, la nivel global, puține state (SUA, Canada, Marea Britanie, Franța și Germania) au programe de colectare separată a mucurilor în containere speciale, pentru a fi valorificate energetic, ulterior, la fabricile de ciment. La nivelul țării noastre, doar în Constanța, București și Iași se derulează campanii de colectare separată a chiștoacelor de țigări. În Bacău, nu există astfel de campanii în prezent.

III. CAZUL PARTICULAR – BACĂU

În România, fumatul a fost interzis în anumite spații prin lege ordinară în anul 2002, actul legislativ fiind actualizat în anul 2016: „Art. 1. – Prezenta lege stabileşte unele măsuri privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun, prin interzicerea completă a fumatului în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de muncă şi în locurile de joacă pentru copii”. Din nefericire, actul legal nu interzice expressis verbis fumatul în spații publice deschise, astfel multe deşeuri conexe fumatului ajung pe străzi, unde pot, foarte uşor, aprinde mormanele de frunze sau gunoaiele lăsate pe jos. Conform unui studiu National Geographic, anual sunt cumpărate şi, evident, aruncate peste 6.3 trilioane de țigări, din care multe mucuri ajung în natură. La un calcul simplu putem afla că, dacă ar fi să calculăm o medie, Bacăul ar consuma, în total, aproximativ 50 de milioane de țigări pe an (calcul raportat la o populație de 100.000 de locuitori cu o medie locală de 15% fumători). Mai multe grupuri de cetățeni, coalizați pe mai multe platforme de socializare (de exemplu grupul „Bacăul respiră“) par să fi găsit o soluție: amplasarea de coşuri de gunoi speciale pentru mucurile de țigară în cele mai traficate zone. Soluția nu ar presupune costuri de achiziționare sau operare prea mari și ar mulțumi ambele categorii sociale din această speță. Poliția Locală Bacău a avut acțiuni de închidere a unor spații care nu respectau prevederile legii anti-fumat sau de a-i pune pe cetățenii care aruncă mucurile întâmplător să le ia de pe jos și să le arunce la coșul de gunoi.

**O conversație terminată încă de la începutul ei**

Aflând de la doamna consilier Ionos că ar fi utile campanii de informare a cetățenilor pe care le pot iniția organizațiile neguvernamentale, comercianții de tutun sau primăria (prin departamentul de mediu), am trimis câte un e-mail atât către primarul orașului Bacău, cât și către viceprimar, însă nu am primit niciun răspuns, deși au trecut două luni de atunci.

În concluzie, problema mucurilor de țigări depinde doar de comportamentul fumătorului, de promptitudinea aplicării sancțiunilor și de conștiinciozitatea serviciului de salubritate. Ceea ce am putut face momentan ca cetățean a fost să strâng mucurile dintr-o zonă verde și să le arunc în coșul de gunoi. Deși, nu se rezolvă astfel problema mucurilor, cetățenii au două opțiuni: fumătorii să arunce mucurile stinse în coșurile de gunoi, iar ecologii să curețe spațiile verzi.

Bibliografie:

***

Cum putem scăpa de penultimul loc?

Buguleț Raluca-Nicola și Stanciu Rihana, clasa a VIII-a C,
Prof. coordonator Corina Bîra,
Școala Gimnazială Nr. 10, Bacău

Oamenii folosesc zilnic hârtie sub diferite forme, consumul crescând de 400% în ultimii 40 de ani. Pentru că este accesibilă, se ajunge la risipă de hârtie și, implicit, la risipa de materie primă – lemnul. Dacă românii sunt întrebați cât de buni ecologi sunt, ei știu să răspundă că reciclarea este soluția și mulți se laudă că reciclează diferite deșeuri. Și atunci, de ce se reciclează în România doar 11% din hârtie și de ce suntem pe penultimul loc în Europa? Ca să aflăm răspunsurile la aceste întrebări, am aplicat un chestionar la care au avut amabilitatea să răspundă 52 de persoane: 37 minori și 15 majori.
La întrebarea privind reciclarea pliantelor și a ziarelor, doar 38,5% afirmă că le reciclează după folosire, pe când 36,5% doar uneori, iar 23,1% nu le dau la reciclat.
În ceea ce privește cutiile de tip Tetra Pack, 44,2% dintre oameni le dau la reciclat, la care se adaugă 9,6% care le clătesc înainte de a le da la reciclat și 26,9% care le dau uneori la reciclat, ceea ce înseamnă un total de 80,7% dintre oameni care nu știu că astfel de ambalaje nu se pot recicla în România. Există și un procent de 7,7% de oameni care nu cumpără astfel de produse.
26,9% dintre respondenți păstrează bonurile de casă primite la magazin și le aruncă în containerul pentru hârtie, 42,3% nu fac acest lucru, iar 30,8% îl fac uneori. Reiese un total de 57,7% dintre oameni care nu știu că astfel de hârtie nu este reciclabilă și că ar trebui aruncată la gunoiul menajer.
Surprinzător este faptul că 32,7% dintre cei chestionați aruncă la reciclat șervețelele folosite la masă sau la suflat nasul, iar 19,2% o fac ocazional, această hârtie nefiind reciclabilă.
Ambalajele din carton de la medicamente, pastă de dinți, cereale se pot recicla, fapt știut de 57,7% dintre respondenți, la care se adaugă 26,9% care o fac ocazional. Rămân 15,4% care nu reciclează astfel de ambalaje.
Când vine vorba de școală, tuturor elevilor le rămân manuale, caiete și culegeri care nu le mai sunt utile la un moment dat. Dacă au frați mai mici sau există dorința de a reactualiza unele informații mai vechi, ele se păstrează, ceea ce fac 30,7% dintre cei chestionați. Din chestionar am aflat că 53,9% dintre oameni ajută la reducerea defrișărilor prin colectarea selectivă a acestui tip de hârtie.
Mai mulți oameni (34,6%) dau la reciclat cutiile de pizza, ambalajele de la gogoși, covrigi sau prăjituri, la care se adaugă 21,2% care o fac ocazional, neștiind că acestea se îmbibă cu uleiuri, sosuri sau sucuri dulci, ceea ce le face nereciclabile. Totuși 30,8% dintre oameni au afirmat că le dau la reciclat numai dacă sunt curate.
Pentru a găti ceva la cuptor se folosește hârtie de copt, pe care mulți oameni o aruncă după o folosire. Având în vedere că acest tip de hârtie nu se poate recicla, e utilă refolosirea ei în scopul economisirii. 32,7% dintre respondenți dau la containerul de reciclare hârtia de copt folosită, iar 26,9% ocazional. Doar 44,2% nu o dau la reciclat.
Ouăle reprezintă alimente nutritive folosite în gospodării, iar pentru transportul lor în siguranță sunt ambalate în cutii sau puse în cofraje speciale. Dacă ambalajele sunt din carton și sunt curate, se pot da la reciclat, așa cum procedează 28,8% dintre respondenți; 17,3% le dau chiar dacă sunt murdare de la vreun ou spart, 26,9% nu le dau la reciclat, 11,5% le dau uneori și 17,3% nu le dau la reciclat deoarece nu s-au gândit că pot fi reciclabile. O metodă de refolosire a acestui tip de ambalaj este de a-l oferi persoanelor din mediul rural în scopul depozitării ouălor produse de păsările din gospodăria proprie.
Deși nu toți oamenii își cumpără reviste (25%), cei care o fac știu în procent de 51,9% să le selecteze pentru reciclare, 13,5% o fac ocazional, iar 13,5% nu le dau la reciclat după ce nu le mai trebuie.
Ultima întrebare se referea la practicarea reciclării pungilor de cadou sau de la cumpărături din hârtie sau carton și am aflat că 34,6% le dau la reciclat, 48,1% le refolosesc dacă arată bine, iar 21,2% nu le reciclează și nu le refolosesc.

CONCLUZII DESPRINSE DIN CHESTIONAR:

cei mai mulți oameni (peste 80%) dau la reciclat pliante și ziare, ambalaje de la cereale, medicamente, pastă de dinți, ceea ce reprezintă un comportament ecologic corect;
peste 50% dintre cetățenii chestionați dau la reciclat caiete, manuale, culegeri, reviste de care nu mai au nevoie, ceea ce este bine;
peste 80% dintre oameni nu știu că nu se pot recicla cutiile de tip Tetra Pack, prezența lor în containerele de reciclare ducând la pierderea timpului necesar sortării ulterioare a deșeurilor din hârtie;
peste 50% din oameni dau la reciclat bonurile de casă, șervețelele cu resturi alimentare sau cu fluide umane, ambalajele de la pizza, gogoși, prăjituri, hârtia de copt folosită, deși acestea nu sunt reciclabile;
44,2% nu reciclează și nu refolosesc ambalajele de la ouă din carton, iar 17,3% le dau murdare la reciclat.

Este clar faptul că nu toți oamenii au informații corecte privind reciclarea hârtiei, deși dorința de a recicla există și informații se găsesc destule pe internet. De aceea, am găsit soluția de a crea un afiș scurt, cu informații cheie cu privire la ce hârtie se poate recicla și care nu, pe care l-am lipit pe containerul de hârtie de lângă școala noastră. Nu putem urmări dacă oamenii vor selecta corect hârtia, dar putem extinde acest tip de acțiune pentru a aduce informația mai aproape de oameni. De asemenea, ne-am obișnuit să sortăm corect hârtia din casele noastre și să o punem în containerul special.
Având în vedere tot ce am prezentat mai sus, considerăm ca dovadă a spiritului civic și a comportamentului ecologic reciclarea hârtiei și, foarte important, reciclarea corectă a acesteia. Deși e un proces de durată, numai așa avem speranța de a scăpa de penultimul loc pentru a ajunge pe unul fruntaș.

Bibliografie:

***

Hainele, o expresie a individualității sau o necesitate?

Airinei Beatrice-Elena, clasa a VIII-a A,
Prof. coordonator Corina Bîra,
Școala Gimnazială Nr. 10, Bacău

Noi, românii suntem oamenii care trăiesc momentul, care ne bucurăm de fiecare clipă investind sume uriașe de bani în haine, mâncare, mașini scumpe. Acest fapt se datorează perioadei de tranziție pe care o străbatem după câteva decenii de comunism. Consider că o gestionare mai atentă a resurselor materiale ne-ar ajuta să avem mai mulți bani iar consumul cu prudență ar proteja resursele planetei. Moda nu este doar despre haine, este o modalitate de expresie influențată de artele vizuale, dar și de provocările prin care o societate trece la un moment dat. Bunul gust nu se cumpără cu bani și nu se demodează indiferent de vremurile pe care le traversăm. Trendurile nu sunt niciodată fabricate, ele sunt parte intrinsecă a societății iar o populație inteligibilă va reuși întotdeauna șă conștientizeze că hainele nu sunt de „unică folosință”.
În dulapul fiecărei persoane există cel puțin 20% haine ce sunt purtate foarte rar sau niciodată. Unii dintre noi le păstrăm în amintirea timpurilor trecute sau în speranța că vom avea iarăși silueta din trecut Atunci când vine vremea să le aruncăm, le aruncăm împreună cu gunoiul menajer sau, într-un caz fericit, le donăm oamenilor sărmani.
Statisticile la nivel global indică faptul că o persoană cu venituri medii cumpără, în prezent, cu până la 60% mai multe articole de îmbrăcăminte față de acum 15 ani, atunci când hainele erau păstrate pentru o perioadă de timp mai îndelungată. Conștientizarea modului în care „consumăm” hainele este primordială, ideal ar fi să primeze calitatea și nu cantitatea.
În țara noastră au apărut companii ce îndeamnă la responsabilitate socială oferind resurse pentru ca procesul de reciclare a hainelor să intre în obișnuința consumatorilor. Firme precum H&M, Puma, Levi’s încurajează reciclarea hainelor prin oferirea unui voucher de cumpărături sau a unui discount celor ce aduc hainele vechi în magazinele lor.

Oamenii dețin mai multe haine decât au cu adevărat nevoie, acestea căpătând prematur atributul de deșeu. Sub 1% din materialele utilizate pentru producerea hainelor sunt reciclate și transformate în haine noi. Totodată, doar 13% din totalul acestor materiale trec printr-un proces de downcycling ajungând să fie reutilizate sub formă de umpluturi.
Iată o serie de acțiuni pe care le putem face:
Fii întotdeauna bine informat! -puneți întrebări, precum: care este costul real al creării acestui articol, unde a fost realizat (cu cât este mai departe, cu atât crește și amprenta de carbon), din ce materiale este fabricat, cât de des te vezi purtându-l?
Nu cumpăra aceleași produse – Nu ai nevoie de două perechi de blugi negri sau trei bluze similare, optează pentru câteva elemente de bază pe care să le poți combina!
Reciclează – dacă ești într-adevăr un împătimit al modei și îți este imposibil să te abții, nu arunca hainele, reciclează-le sau donează-le. Astfel, cei care le vor primi nu vor mai produce un consum atât de mare de produse vestimentare.
Susține – Susține ONG-urile și asociațiile care sprijină mediul și vin cu soluții pentru un consum sustenabil..
Oferă o nouă întrebuințare hainelor tale. Dacă piesa vestimentară aparține unui stil demodat, poți transforma o pereche de blugi într-una de pantaloni scurți, o fustă lungă în una scurtă sau un tricou în maieu.
Cumpără haine confecționate din materiale sustenabile. Acestea sunt mai rezistente, nu se uzează la fel de rapid.

Pentru a aprofunda esența acestei probleme, doamna C. Marin, șef serviciu proiectare în domeniul mediului, din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Bacău, a răspuns pozitiv invitației lansate și mi-a răspuns întrebărilor adresate:

R: Ce impact au deșeurile textile asupra mediului?

– Îmbrăcămintea poluează apele și generează emisii de gaze cu efect de seră și deșeuri. Moda de consum – apariția constantă de stiluri noi – a dus la o creștere substanțială a cantității de haine care se produc și se aruncă. Astfel, impactul nevăzut este poluarea oceanelor cu fibre din plastic. Aproximativ 60% din materialele utilizate în articolele de îmbrăcăminte sunt din plastic. Atunci când acestea sunt spălate, eliberează sute de mii de fibre de plastic numite microfibre, care ajung în lacuri, râuri și oceane din cauza dimensiunilor reduse, iar majoritatea instalațiilor de tratare a apelor nu sunt obligate să le capteze.

R: Cum poate fi educată populația pentru a controla risipa de îmbrăcăminte?

– Soluțiile cele mai potrivite pentru a scăpa de îmbrăcămintea veche sunt donația urmată de reciclare și recondiționarea hainelor uzate.

R: Ce opțiuni ai dacă vrei să donezi haine în 2022?

– O primă regulă atunci când vine vorba despre donarea hainelor este ca acestea să fie curate și în stare bună. Opțiunile celor interesați constau în containerele din marile orașe, platformele online sau donațiile făcute în magazinele din mall-uri.

R: Ce părere au românii despre hainele ecologice?

– Majoritatea românilor ar fi dispuși să plătească mai mult pentru haine ecologice, produse cu materiale și tehnologii cu impact minim asupra mediului.

R: Ce sfat puteți adresa persoanelor veșnic dornice de schimbarea vestimentației care atunci când se plictisesc de ținute le aruncă iresponsabil la gunoi?

– Modul iresponsabil în care aruncăm și înlocuim arată măsura în care ne pasă de impactul asupra stării planetei noastre. Industria modei este responsabilă azi pentru 10% din emisiile de carbon global, estimându-se că dacă ritmul producției va crește ca și până acum, amprenta de carbon se va ridica la 26% până în 2050. Hainele reprezintă locul de întâlnire între public și privat și sunt acum o importantă expresie a individualității fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi trebuie să fie responsabil, doar astfel demonstrăm că ne pasă! De la mic la mare este impetuos necesar să ne implicăm! Soluțiile vin de la noi, prin noi… cu noi!

CONCLUZII
Primul pas în lupta cu risipa de haine vine din evaluarea propriilor comportamente de cumpărător. Pe noi ne unește dorința de implicare și vrem să venim cu idei creative și eficiente de fiecare dată când identificăm o necesitate. Este impetuos necesar să ne educăm și să ne mobilizăm pentru a acorda o importanță mai mare alegerilor vestimentare: să cumpărăm mai puțin și de calitate, să recondiționăm hainele, să vindem sau să donăm produsele neutilizate, să cumpărăm haine de la magazine de mâna a doua.

Resurse și documentație:
https://tehnostiri.ro/index.php/2020/05/11/industria-modei/
https://green-report.ro/industria-modei-poluare-microfibre/
https://www.dcnews.ro/cum-putem-reduce-risipa-de-haine-tips-tricks–industria-textila–in-topul-celor-mai-mari-poluatori-din-lume_829995.html
https://www.wall-street.ro/special/romaniaverde/270647/cum-si-unde-poti-dona-hainele-vechi-sau-pe-care-nu-le-mai-porti.html#gref